POTRIVIT BIBLIEI:Sunt stiinta si Biblia compatibile?

                   "Gasesc bucurie si implinire in domeniul meu stiintific mai ales in acele clipe in care descopar ceva nou si-mi zic:"Deci asa a vrut Dumnezeu lucrul acesta!"
                                                                   (Henry Schaefer,profesor de chimie)

  STIINTA ne ajuta in mare masura sa intelegem lumea naturala,revelind o ordine,o precizie si o complexitate ce,in opinia multora,vadesc existenta unui Dumnezeu de o inteligenta si de o putere nemarginite.Dupa perera lor,stiinta dezvaluie nu doar detalii referitoare la lumea vie,ci si aspecte ale gindirii lui Dumnezeu.
    Acest punct de vedere este sustinut in totalitate de Biblie.Iata ce citim in Romani 1:20:"Calitatile...nevazute [ale lui Dumnezeu],da,puterea sa eterna si dumnezeirea sa,se vad clar de la crearea lumii,deoarece sint percepute prin lucrurile facute".Iar in Psalmul 19:1,2 se spune:"Cerurile anunta gloria lui Dumnezeu,intindera lor vesteste lucrarea mainilor sale.O zi revarsa cuvinte altei zile si o noapte dezvaluie cunostinta altei nopti".Cu toate acesta,desi impresioneaza prin nenumaratele-i frumuseti,natura nu scoate la iveala decit unele fatete ale personalitatii Creatorului nostru.
                            
                                                                 Limitele stiintei   
  Exista multe adevaruri despre Dumnezeu care depasesc sfera stiintei.Sa ilustram:Un om de stiinta ar putea sa fiecare molecula ce intra in componenta unei prajituri de ciocolata.Dar vom intelege oare,in urma analizei sale,si de ce a fost facuta pajitura sau pentru cine?Pentru a putea raspunde la astfel de intrebari,considerate de majoritatea mai importante,omul de stiinta va trebui sa-l intrebe pe cofetar.
    In mod asemanator,stiinta  "ne pune la dispozitie o multitudine de informatii exacte,...insa pastreaza o tacere mormintala cu privire la....tot ce ne e drag,lucrurile care conteaza cu adevarat", a scris fizicianul austriac Erwin Schrodinger,laureat al Premiului Nobel.Printre acestea se numara ,spune el,"Dumnezeu si eternitatea".De exemplu,doar Dumnezeu poate raspunde la intrebari de genul:De ce exista Universul?De ce abunda pe planeta noastra formele de viata ,inclusiv formele de viata inteligente?Daca Dumnezeu este intr-adevar atotputernic,de ce permite el raul si suferinta?Exista vre-o speranta ptr cei ce au murit?
            A raspuns Dumnezeu la aceste intrebari?Da,in paginile Bibliei (2 Timotei 3:16).Dar poate ca va intrebati:"Cum putem sti sigur ca Autorul Bibliei este Dumnezeu?" Din perspectiva stiintifica,ceea ce spun Scripturile despre tot ce ne-nconjoara trebuie sa fie in armonie cu faptele stiintifice,caci altminteri Dumnezeu s-ar contrazice.Este Biblia in armonie cu stiinta? Sa analizam citeva exemple.
        
                                       Biblia-exacta din punct de vedere stiintific
     In perioada scrierii Bibliei,multi oameni credeau ca pamantul era si locuinta zeilor.Totodata,credeau ca acestea,nu legile naturii,exercitau control asupra Soarelui,a Lunii,a vremii,a fertilitatii si a altor fenomene naturale.Insa nu la fel gindeau si profetii evrei ai lui Dumnezeu din Antichitate.Ei stiau ca Iehova Dumnezeu putea exercita un control direct asupra elementelor naturii si ca el chiar a facut acest lucru  in unele situatii(Iosua 10:12-14;2 Regi 20:9-11). John Lennox,profesor de matematica la Universitatea Oxford (Anglia),a facut observatia ca acei profeti "nu au fost nevoiti sa renunte la credinta in zei...,deoarece nu au avut niciodata o astfel de credinta.Ceea ce i-a ferit de superstitii a fost credinta intr-un singur Dumnezeu adevarat,Creatorul cerului si al pamantului".
    Cum a fost posibil acest lucru? Dumnezeul adevarat le-a dezvaluit ca El este cel ce guverneaza Universul prin intermediul unor legi precise.De pilda, cu peste 3500 de ani in urma,Iehova Dumnezeu l-a intrebat pe slujitorul sau Iov :"Stii tu oare legile cerurilor?"(Iov 38:33).Iar in secolul al VII-lea i.e.n.,profetul Ieremia a amintit in scrierile sale "legile cerului si ale pamantului"(Ieremia 33:25).
    De aceea,toti cei care traiau in Antichitate si isi puneau credinta in scrierile profetilor biblici stiau ca Universul era guvernat nu de zeitati capricioase,ci de legi ce pot fi studiate  si intelese de oameni.Drept urmare,acei oameni tematori de Dumnezeu nici nu s-au plecat inaintea lucrurilor create,precum Soarele,Luna si stelele,nici nu au fost subjugati de superstitii privitoare la acestea(Deuteronomul 4:15-19).Dimpotriva,au considerat lucrarile de creatie ale lui Dumnezeu obiecte de studiu ce revelau calitatile sale.intre care intelepciunea si puterea sa infinite.(Psalmul 8:3-9; Proverbele 3: 19,20).
   In plus,evreii din vechime credeau ca Universul are un inceput,cum de altfel cred si multi oameni de stiinta de azi. "La inceput Dumnezeu a creat cerurile si pamantul",se spune in Geneza 1:1. Mai mult,Dumnezeu i-a facut cunoscut slujitorului sau Iov  ca Pamantul 'e suspendat pe nimic',cu alte cuvinte este suspemdat in spatiu(Iov 26:7).Si nu in ultimul rind, cu peste 2500 de ani in urma,profetul Isaia a scris ca Pamantul este rotund,sau sferic (Isaia 40:22).
    Asadar,Biblia este in armonie cu adevarurile stiintifice referitoare la lumea naturala.de fapt,cele doua domenii de studiu nu numai ca sunt compatibile,dar se si intregesc unul pe celalalt.A ignora unul dintre ele inseamna a lasa inchisa o usa care  duce spre cunoasterea lui Dumnezeu (Psalmul 119:105; Isaia 40:26).

Este bine sa te RAZBUNI?

"RAZBUNAREA este dulce",se zice adesea.Si aceasta pentru ca este firesc sa ne suparam cind sintem jigniti sau ni se pricinueste vreun rau.Simtul innascut al binelui si al raului ne spune ca o nedreptate trebuie sa fie corectata.intrebarea este cum?
   Cum reactionezi cind cineva te lezeaza intr-un fel sau altul?In ziua de azi, multi oameni tind sa spuna:"O sa mi-o plateasca!"
   In Statele Unite,spre exemplu,mai multi elevi de gimnaziu au depus plingeri impotriva unor profesori,acuzindu-i pe nedrept de abuz,pentru a se razbuna deoarece acestea ii disciplinasera.Dar nu numai elevii au tendinta de ase razbuna.Un numar tot mai mare de angajati nemultumiti cauta sa se razbune pe angajatorii lor deteriorind sau stergind date importante din reteaua de calculatoare a firmei.Altii fura unele informatii secrete ale companiei si le dezvaluie persoanelor neautorizate sau le vind.Pe linga furtul de date electronice,"furtul 'clasic' ramine metoda  principala de razbunare a lucratorilor",se arata in The New York Times.
         Dar cele mai frecvente cazuri de razbunare sunt cele in care sunt implicate persoane apropiate:prieteni,colaboratori si membri ai familiei.Sentimentele ranite din cauza unui cuvint rautacios sau a unei fapte necugetate pot duce la vorbe sau actiuni de razbunare.Daca un membru al familiei te supara in vreun fel,te gindesti sa-i platasti cu aceeasi  moneda?Daca un prieten ti se adreseaza pe un ton aspru,ii raspunzi in acelasi mod?...Cit de usor este sa procedam astfel cind cel ce ne-a suparat este cineva apropiat!
                                                Nebunia razbunarii
    Adesea,cei care cauta sa se razbune fac acest lucru ptr a se elibera de suferinta emotionala pe care le-a pricinuit-o cel cel ce i-a lezat.Sa ne gindim,de pilda,la urmatoarea situatie prezentata in Biblie:Cind fiii patriarhului evreu Iacob  au aflat ca Sihem,un canaanit,a violat-o pe sora lor,Dina,"acestea s-ai simtit jignitisi s-ai miniat foarte tare"(Geneza 34:1-7).Pentru a  razbuna raul  facut surorii lor,doi dintre fiii lui Iacob au pus la cale un plan impotriva lui Sihem si a casei lui(Geneza 34:13-27).Dar s-a rezolvat ceva prin acea varsare de singe?Nicidecum.(Geneza 34:30).Intr-adevar,departe de a rezolva ceva,fapta de razbunare a fiiilor lui Iacob a inrautatit si mai mult lucrurile:Familia lui Iacob trebuia acum sa se pazeasca de eventualele atacuri din partea vecinilor infuriati.Se pare ca tocmai ptr a preveni o asemenea situatie,Dumnezeu i-a poruncit lui Iacob sa plece din acea zona si sa se mute cu familia la Betel(Geneza 35:1-5).
     Din acest epizod biblic desprindem o lectie importanta:Razbunarea duce deseori la alte acte de razbunare,iar acest lucru se poate repeta la nesfirsit.
                                              O perpetuare a suferinte
       Faptul de a te gindi mereu cum sa pedepsesti pe cineva are un efect distructiv.In cartea Forgiveness-How to Make Peace With Your Past and Get On With Your Life  se spune:"Minia te macina.Iti consuma timpul si energia deoarece insisti cu mintea asupra evenimentelor dureroase din trecut,spui in sinea ta tot felul de cuvinte injurioase la adresa celor care te-au ranit si faci planuri de razbunare".Biblia descrie foarte sugestiv acest proces:"Invidia este putrezirea oaselor"(Proverbele 14:30).
   Intr-adevar,cum poate cineva sa fie bucuros daca in inima lui mocnesc sentimente de ura?  Sa ne gindim la ceea ce se intimpla in multe parti ale lumii unde exista conflicte etnice si religioase.De multe ori varsarile de singe duc la alte varsari de singe,ceea ce nu face decit sa alimenteze si mai mult ura si sa semene in continuare moarte.Astfel,se comit tot mai multe acte de violenta si tot mai multi oameni sint atrasi in conflict.
                                                   "Ochi pentru ochi"    Unii isi justifica atitudinea razbunatoare facind referire chiar la cuvintele Bibliei."Nu spune Biblia 'ochi pentru ochi,dinte pentru dinte'?",zic ei (Leviticul 24:20).La prima vedere,legea pare sa incurajeze razbunarea.In realitate insa,aceasta lege avea in vedere limitarea actelor de razbunare nejustificate.De ce se poate spune lucrul acesta?
      Daca un israelit agresa un alt israelit si-i vatama ochiul,Legea prevedea o pedeapsa justa.Cu toate acestea victima nu era indreptatita sa-l pedepseasca pe agresor sau pe un membru al familiei acestuia.Potrivit Legii,ea trebuia sa prezinte cazul in fata autoritatilor,a judecatorilor numiti,care aveau sa-l rezolve in mod corespunzator
  In plus,inainte de a da legea "ochi pentru ochi",Iehova Dumnezeu i-a spus natiunii Israel prin Moise:"Sa nu-l urasti in inima ta pe fratele tau...Sa nu te razbuni,nici sa nu tii dusmanie"(Leviticul 19:17,18).Intr-adevar,legea "ochi pentru ochi,dinte ptr dinte" trebuie privita in contextul intregului legamint al Legii,despre care Isus a spus ca se rezuma in 2 porunci:"Sa-l iubesti pe Iehova,Dumnezeul tau,cu toata inima ta,cu tot sufletul tau si cu toata mintea ta" si  "Sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti"(Matei 22:37-40).Asadar,cum ar trebui sa actioneze crestinii  adevarati cind li se face o nedreptate?

                                                   Urmati calea pacii
  Biblia il numeste pe Iehova "Dumnezeul pacii" si ii indeamna pe inchinatorii sai "sa caute pacea si s-o urmareasca"(Evrei 13:20; 1 Petru 3:11).Dar este intr-adevar practic acest sfat?
    Pe parcursul serviciului sau pamintesc,Isus a fost scuipat,batut si persecutat de dusmanii sai,tradat de un colaborator apropiat,si chiar parasit de propriii sai continuatori (Matei 26:48-50; 27:27-31).Cum a reactionat el? Iata ce a scris apostolul Petru:"Cind era insultat,nu raspundea cu insulte,Cind suferea nu ameninta,ci intotdeauna se lasa in grija celui care judeca drept"(1 Petru 2:23).
     Petru a explicat:"Cristos a suferit ptr voi,lasindu-va un model,ca sa calcati cit mai exact pe urmele lui"(1 Petru 2:21).Da,crestinii sint indemnati sa urmeze exemplul  lui Isus,inclusiv in ce priveste suferirea nedreptatilor.In acest sens,insusi Isus a spus in Predica de pe munte:"Continuati sa-i iubiti pe dusmanii vostri si sa va rugati ptr cei care va persecuta,ca sa va dovediti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri"(Matei 5:44,45).
       Cum reactioneaza cei ce manifesta iubire asemenea lui Cristos cind cineva le face un rau?In Proverbele 19:11 se spune:"Perspicacitatea il face pe om incet la minie si este frumos din partea lui sa sa treaca peste faradelege".Ei aplica si urmatorul sfat:"NU te lasa invins de rau,ci invinge raul prin bine"(Romani 12:21). Ce contrast izbitor este intre atitudinea incurajata de Biblie si spiritul de razbunare atit de raspimdit in lumea de azi! Adevarata iubire crestina ne poate ajuta sa invingem  tendinta de a plati  cu aceeasi moneda si 'sa trecem peste faradelege',deoarece iubirea "nu tine cont de raul suferit"(1 Corinteni 13:5).
     Inseamna aceasta ca,daca sintem victima unei infractiuni sau daca cineva ne pune in pericol in vreun alt fel,ar trebui pur si simplu sa suferim in tacere?Nicidecum! Prin cuvintele "invinge raul prin bine" Pavel nu a vrut sa spuna ca un crestin trebuie sa accepte sa sufere indiferent de situatie.Dimpotriva,cind sintem agresati averm tot dreptul sa ne aparam.(Romani 13:3,4).
     Cu toate acestea,nu trebuie sa uitam ca traim intr-un sistem in care cu greu triumfa dreptatea.De fapt,multi au cautat ani de zile sa li se faca dreptate,dar nu s-au ales decit cu inima plina de amaraciune si de indignare.
       Satan s-ar bucura foarte mult sa-i vada pe oameni dezbinati de ura si de dorinta  de razbunare (! Ioan 3:7,8).Sa pastram mereu in minte cuvintele pe care le gasim in Biblie:"Iubitii mei frati,nu va razbunati singuri,ci faceti loc maniei,caci este scris:{Razbunarea este a mea,eu voi rasplati,zice Iehova}"(Romani 12:19).Lasind problema in mainile lui Iehova,vom evita multa durere,minie si violenta (Proverbele 3:3-6).

Sunt credinta si ratiunea incompatibile?

"CREDINTA inseamna negarea ratiunii",a scris filozoful britanic Anthony Grayling.In cuvintele sale sint cuprinse convingerile a nenumarati scriitori si filozofi care,de-a lungul secolelor,au sustinut ca credinta si ratiunea nu sint compatibile.
    Ce-i drept,unele conceptii religioase sfideaza orice logica.Ginditi-va insa cite conceptii stiintifice,desi impamintenite,s-au dovedit in cele din urma a fi eronate!Inseamna aceasta ca toate conceptiile stiintifice sint gresite sau ca nu se bazeaza pe ratiune?De fapt,potrivit Bibliei,credinta nu poate exista in lipsa cunostintei,ci isi are temelia,pe o analiza atenta a informatiilor disponibile.Examinind baza adevaratei credinte,veti constata ca ea si ratiunea nu sint nici pe departe incompatibile.
                                              
                                                Credinta fundamentata pe ratiune  
   Scripturile arata ca o inchinare "placuta lui Dumnezeu" inseamna,de fapt,"un serviciu sacru indeplinit cu puterea ratiunii"(Romani 12:1).Prin urmare,credinta despre care vorbeste Biblia nu este oarba sau irationala.Ea nu este nici credulitate.Dimpotriva,ia nastere in urma unei meditari atente si are drept rezultat incredere in Dumnezeu si in Cuvintul sau,care se bazeaza pe ratiune.
  Bineinteles,pentru a gindi corect,avem nevoie de informatii exacte.In mod asemanator,calitatea credintei noastre depinde in mare masura de ceea ce auzim sau de veridicitatea informatiilor cu care na hranim mintea.Pe buna dreptate,Biblia spune ca "credinta vine prin cele auzite"(Romani 10:17).
   Ca sa avem credinta este esential sa dobindim "cunostinta exacta a adevarului"(1 Timotei 2:4).Numai  "adevarul [ne] va elibera",afirma Biblia (Ioan 8:32).De ce anume?De conceptiile false,indiferent ca sint de natura stiintifica ori religioasa.Scripturile ne avertizeaza 'sa nu dam crezare oricarui cuvint'(Proverbele 14:15).Dimpotriva,ar trebui 'sa ne asiguram de toate lucrurile',adica sa verificam daca lucrurile pe care le auzim sint adevarate si doar dupa ceea sa le dam crezare (1 Tesalon.5:21).Dar de ce ar fi bine sa facem cercetari si sa ne verificam convingerile?Deoarece credinta care se bazeaza pe falsitate nu este decit iluzie.Locuitorii 'cu caracter nobil' ai anticului oras Bereea sunt un exemplu ptr toti cei care vor sa dobindeasca o credinta adevarata.Desi doreau cu toata sinceritatea sa creada ce ii invatau misionarii crestini,ei si-au propus 'sa cerceteze cu atentie Scripturile in fiecare zi ca sa vada daca lucrurile erau asa'(Faptele 17:11)
    
                                         Cum va puteti cladi credinta in Biblie
    Dar ce puteti face daca va indoiti ca Biblia e demna de incredere?Cum va puteti convinge ca ea este sursa cunostintei exacte?Ei bine,cum va convingeti,de regula,ca o persoana este demna de incredere?Cu siguranta,daca ajungeti s-o cunoasteti:ii observati o vreme comportamentul si apoi va ginditi ce va dezvaluie conduita acelei persoane.De ce n-ati proceda la fel si in privinta Bibliei?
     Biblia defineste credinta autentica drept "asteptarea sigura a lucrurilor sperate,demonstrarea evidenta a realitatilor care totusi nu se vad"(Evrei 11:1).Fara indoiala,departe de a fi naiva,o persoana care are realmente credinta isi bazeaza convingerile pe o analiza atenta a tuturor informatiilor disponibile.In urma meditarii la aceste informatii,ea se convinge ca pina si lucruri care nu se pot vedea sunt,totusi,realitati.
      Dar daca ceea ce aflati vine in contradictie cu unele dintre convingerile la care tineti mult?Ar trebui pur si simplu sa ignorati informatiile aflate?Nicidecum!Uneori,o examinare a dovezilor solide ce ne contrazic convingerile este chiar bine-venita.In paginile Bibliei,Dumnezeu promite sa-i rasplateasca pe cei ce cauta in mod sincer adevarul dindu-le cunostinta,discernamint si capacitate de gindire(Proverbele 2:1-12).
         Prin urmare,numai credinta care se bazeaza pe invataturile Bibliei este compatibila cu ratiunea.Este bine sa ne intrebam deci:Ce fel de credinta avem noi?Multi oameni "au mostenit" convingeri religioase pe care nu le-au analizat niciodata cu toata seriozitatea,prin prisma ratiunii.Totusi,daca examinam ceea ce credem pentru 'a constata noi insine' ca gindirea noastra este in armonie cu Cuvintul lui Dumnezeu,nu dovedim in nici un caz lipsa de respect(Romani 12:2).Biblia ne sfatueste 'sa verificam declaratiile inspirate ca sa vedem daca provin de la Dumnezeu'(1 Ioan 4:1).Procedind astfel,vom fi in masura 'sa prezentam o aparare oricui ne cere motivul sperantei noastre',chiar si atunci cind convingerile ne sint puse sub semnul intrebarii (1 Petru 3:15).